De la școala primară la universitate: cum investesc țările în viitorii lideri ai lumii

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Peste o jumătate de secol, viitorul și modul de guvernare a țărilor lumii vor depinde de generația aflată astăzi pe băncile școlilor, de acțiunile și ideile cărora este răspunzător sistemul de învățământ, unul dintre cei mai buni indicatori ai succesului unei națiuni. Potrivit clasamentului “Cele mai bune țări pentru educație“, secțiune din cadrul topului “Cele mai bune țări”, proiect realizat anual în Statele Unite și publicat la 7 martie, sistemele de învățământ din Canada, Marea Britanie și Germania se dovedesc a fi cele mai eficiente.

Pentru alcătuirea topului din 2017 al celor mai bune țări, realizat, în parteneriat, de compania de marketing Y&R, BAV Consulting și Wharton School din cadrul Universității Pennsylvania, au fost colectate date de la peste 21.000 de participanți la studiu din patru regiuni care au alcătuit un clasament în care au fost incluse 80 de țări — cu 20 mai multe față de anul trecut — evaluate în funcție de anumite criterii specifice.

În cadrul secțiunii “Cele mai bune țări pentru educație” (Best Countries for Education) cuprinsă în acest top, pe primul loc se află Canada, stat în care învățământul primar și secundar este obligatoriu începând cu vârsta de 5 ani și în care fiecare provincie are o autoritate de profil, inexistența unei structuri centrale dovedindu-se în acest sens de bun augur.

Pe locul al doilea se află Marea Britanie, unde învățământul este obligatoriu între 5 și 16 ani, iar elevii trec prin patru stagii ale curiculei naționale. În această țară se află și unele dintre universitățile cel mai bine cotate din lume.

Locul 3 este ocupat de Germania unde, după încheierea școlii primare, de patru clase, elevii pot continua educația pe una dintre cele trei căi, în funcție de performanțele școlare: gimnaziu, “Realschule” (care combină latura academică cu cea practică) și “Hauptschule” care permite continuarea studiilor într-o școală profesională. Elevii din Germania se numără printre cei mai tineri care sunt înscriși în programele academice.

Pe locul 4 se află Australia, unde educația din fiecare stat și teritoriu este gestionată după un sistem local, după standarde naționale implementate în 2014. Curicula australiană, condusă de o agenție independentă, elaborează ghidurile pentru conținutul și scopurile propuse la nivelurile școlare primare și secundare. În ceea ce privește nivelul superior, Guvernul australian oferă o diversitate de programe de împrumut pentru a-i sprijini pe studenți să își achite taxele la facultăți.

Situată pe locul 5, Franța are un sistem de învățământ bazat pe o curiculă națională, acesta fiind obligatoriu între 6 și 16 ani.

România ocupă locul 37 în clasamentul “Cele mai bune țări pentru educație”, în care statele sunt cotate în funcție de scorurile obținute în urma compilării a două caracteristici evaluate în mod egal: gradul de dezvoltare al sistemului public de învățământ și atractivitatea pentru înscrierea în învățământul superior. Al treilea atribut — existența unor universități de top — care a fost prezent în clasamentul similar întocmit în 2016, nu a mai fost luat în calcul în acest an, potrivit US News.

Danemarca, Norvegia, Suedia și Finlanda au unele dintre cele mai mari bugete pentru educație raportat la produsul intern brut, potrivit Băncii Mondiale. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) susține că finanțarea învățământului nu este în mod necesar definitorie pentru performanța academică, însă aceste state scandinave se situează în general în primul sfert al clasamentului, depășind în general state asiatice în care elevii și studenții sunt presați să aibă rezultate bune. Coreea de Sud, unde copiii merg la școală în fiecare zi a săptămânii, ocupă locul 22 fiind al treilea stat asiatic din top, precedat de Japonia (locul 10) și de Singapore (poziția 20).

Proiectul “Cele mai Bune Țări” ne permite să clasificăm modul în care percepțiile globale le afectează prosperitatea”, susține David Reibstein, profesor de marketing la Wharton School. “Am aflat că accentul pus pe educație și cetățenie — inclusiv drepturile omului, egalitatea de șanse, libertatea religioasă și altele — pot contribui în mai mare măsură la prosperitate decât formele tradiționale de putere, precum evoluția în domeniul militar”, a completat acesta. AGERPRES