Ligia Deca: Proiectul ”România educată” va fi lansat pe 5 decembrie

Proiectul “România educată” va fi lansat pe 5 decembrie, a declarat consilierul de stat în cadrul Departamentului educaţie şi cercetare al Administraţiei Prezidenţiale, Ligia Deca, într-un interviu acordat Agerpres, precizând că una dintre propuneri vizează standardizarea evaluărilor, astfel încât acestea să nu mai poată fi folosite ca “o pedeapsă”.

Potrivit consilierului de stat, proiectul “România educată” vizează eliminarea volatilităţii din sistemul de educaţie. “Vom avea discuţii cu partidele politice, cu mediul executiv şi legislativ pentru că ei vor fi responsabili să creeze noi legi, să aloce fonduri şi, în acelaşi timp, ne dorim şi expertiza internaţională şi de aceea avem în derulare un proiect cu cei de la OECD. (…) Fiecare instituţie, fiecare şcoală, fiecare om trebuie să pună umărul ca ‘România educată’ să devină realitate”, a spus Deca.
Ea a prezentat în interviu câteva propuneri din proiectul “România educată”, referitoare la învăţământul dual, privind o selecţie mai riguroasă a profesorilor şi standardizarea evaluărilor. “Când viziunea este asumată şi acceptată şi vine din zona societăţii şi a actorilor care sunt zi de zi în educaţie, în şcoală este mult mai greu pentru orice Guvern şi orice majoritate parlamentară să modifice un act normativ care, practic, este asumat”, a afirmat Deca, cu privire la Legea educaţiei.
Consilierul de stat critică în interviu noua rectificare bugetară în privinţa Educaţiei şi Cercetării, arătând că Guvernul ar trebui să explice motivele care au stat la baza acesteia. Totodată, Deca a subliniat că problema “şcolilor cu toalete în curte” ar trebui readusă în discuţie, mai ales că urmează doi ani electorali.
Consilierul de stat vorbeşte şi despre numirea Ecaterinei Andronescu la Ministerul Educaţiei, dar şi despre Manualul unic şi testele grilă la examenele finale.

 

Recent, Ecaterina Andronescu a fost numită ministru al Educaţiei. De ce a semnat şeful statului decretul de numire destul de repede, deşi afirma că analiza propunerii va dura un pic mai mult?
Cred că atunci când analizăm această chestiune ar trebuie să ne aducem aminte şi faptul că această nominalizare a venit extrem de târziu. Un interimat ţine în mod normal 45 de zile, noi am primit propunerea spre finalul acestei perioade. Educaţia este un domeniu extrem de important şi cred că era important să nu avem o situaţie în care nu avem un ministru, chiar şi interimar. În acelaşi timp, cred că declaraţia preşedintelui a fost extrem de clară. A spus că se va gândi un pic mai mult, asta înseamnă că, faţă de cealaltă propunere făcută de Guvern, a existat o temporizare şi am văzut cu toţii acest lucru, ministrul a fost învestit imediat, doamna Andronescu a depus jurământul mai târziu. În ceea ce priveşte modul în care doamna Andronescu a acceptat să fie nominalizată, deşi cu ceva timp în urmă afirmase chiar în faţa preşedintelui că nu-şi doreşte această demnitate, a existat, în mod firesc, nevoia unei clarificări.

Noul ministru a afirmat că Manualul unic a fost o alegere nefericită şi că susţine reducerea numărului de ore pentru învăţământul primar şi gimnazial. Cum vedeţi aceste perspective?
Manualul unic a fost o propunere tot a unui Guvern PSD-ALDE, vorbim de aceeaşi coaliţie de guvernare, acelaşi program de guvernare, vedem că există opinii diferite între diferiţi miniştri. Dacă doamna Andronescu a observat că alegerea privind Manualul unic nu a fost una de bun augur este dreptul domniei sale să ia o altă decizie. Ceea ce credem noi că este important, şi preşedintele României a afirmat acest lucru de nenumărate ori, este ca, atunci când începe anul şcolar, să nu mai avem probleme cu manualele, manualele trebuie să fie pe băncile elevilor. În acest sens, cred că este important ca procedura pentru elaborarea manualelor să fie lansată mult, mult mai devreme. Nu este suficient să începem prin primăvară ca apoi în toamnă să constatăm că nu este suficient timp pentru toate procedurile birocratice.
În ceea ce priveşte reducerea numărului de ore, noi toţi ne dorim ca programele să fie mai puţin încărcate, copiii să nu aibă un număr nefiresc de mare de ore, însă această decizie nu cred că se ia aşa. Cred că a existat o reformă curriculară, au existat echipe de experţi, consultări privind noile planuri cadru, iar o decizie care priveşte o asemenea chestiune importantă nu poate fi luată de pe o zi pe alta. Este nevoie de studii de impact, trebuie să vedem dacă un program care are cu nouă ore mai puţin poate să ducă la acelaşi profil al absolventului. Eu nu cred că o asemenea chestiune se rezolvă printr-un singur vot în Parlament şi îmi aduc aminte de momente în care ministerul chiar afirma, în puncte de vedere către Parlament, că procedura de reformă curriculară are un cu totul alt parcurs decât ale prevederi legislative care se pot decide mai rapid.

Anul acesta s-a încercat introducerea testelor grilă la Bacalaureat şi Evaluarea naţională. Cum vedeţi o astfel de măsură?
Înainte să discutăm măsura, cred că ar trebui să discutăm modul în care ea a fost luată. Nu este normal să schimbăm modul în care probele de Bacalaureat sunt gândite pentru generaţia care acum este clasa a XII-a. Orice decizie luăm vizavi de o evaluare ea trebuie luată pentru o generaţie care are timp să se pregătească pentru un anumit tip de evaluare. Apropo de testele grilă, ele testează un anumit tip de competenţe. Întrebarea este: Metodele pe care le folosim testează ele toate tipurile de competenţe pe care le dorim la un absolvent? Aici cred că avem nevoie, şi proiectul “România educată” va propune asta într-un raport bine fundamentat, să regândim evaluările în aşa fel încât ele nu doar să măsoare sumativ anumite lucruri, ci să ajute copiii să adâncească acele zone unde au carenţe şi în acelaşi timp să crească performanţa pe care ei în mod natural o au la anumite componente. Practic, evaluările nu mai trebuie folosite ca o pedeapsă şi nu mai trebuie să fie spaima tuturor copiilor, ci, din contră, ele trebuie privite ca o prelungire firească a actului educaţional.

Educaţia şi Cercetarea sunt printre ministerele care au o reducere semnificativă la cea de-a doua rectificare bugetară. Ce impact ar putea avea asupra acestor domenii importante?
Este regretabil ori de câte ori avem o rectificare negativă în domenii cheie precum Educaţia şi Cercetarea, care, de altfel, nici nu se bucură de bugete îndestulătoare. Vedem cu toţii că există o nemulţumire generală în sistem, profesorii, elevii, studenţii, toţi spun că finanţarea este insuficientă. Dacă, în acest context, rectificarea este una negativă, problema se adânceşte. Mai mult decât atât, atunci când această rectificare vizează sume care nu au fost cheltuite pentru că au fost alocate prea târziu, cred că trebuie să ne punem un semn de întrebare. M-aş fi aşteptat ca, în plus faţă de anunţarea cifrelor, ce a câştigat şi a pierdut fiecare minister, să avem şi o explicaţie. De unde anume s-au tăiat aceşti bani? Ce anume a fost afectat atunci când s-a făcut această rectificare? Cred că aceasta este o întrebare pe care o avem cu toţii.

Acum doi ani, şeful statului caracteriza sistemul educaţional ca fiind unul “al lui Manole”, care a ”căpătat o boală – reformita cronică”, adăugând că este nevoie de o regândire a acestuia. În ce stadiu suntem în prezent?
Tocmai din acest motiv proiectul “România educată”, lansat în anul 2016, la început, şi-a propus din start ca timpul de reflecţie şi de consultare cu întreaga societate să fie de trei ani. Suntem într-un stadiu în care suntem foarte de curând gata să lansăm rezultatele proiectului în dezbatere publică, vorbim de o viziune pe termen mediu şi lung, până la orizontul 2030, despre o strategie care ne spune cum ajungem la acest deziderat şi de şapte rapoarte tehnice pe teme prioritare. Dorinţa noastră este ca, după ce timp de un an am colectat opinia cât mai multor cetăţeni şi a actorilor din sistem, după ce am trecut printr-o etapă de expertiză în care experţi în cele şapte grupuri de lucru au gândit măsuri concrete, să ne întoarcem înspre societate să vedem dacă rezultatele tuturor acestor demersuri reflectă ceea ce-şi poate asuma fiecare cetăţean pe termen lung, pentru că secretul – cred eu, şi domnul preşedinte a fost de nenumărate ori clar în această privinţă – este ca fiecare dintre noi să împingă pentru câteva priorităţi asumate în domeniul educaţiei pentru a nu mai avea această volatilitate a legilor, a politicilor publice, a finanţării, practic, pentru a avea atât viziune, cât şi stabilitate în sistem.

Spuneaţi că acest proiect “România educată” va fi lansat în curând. Când anume?
5 decembrie, ora 17,00, este momentul lansării. Această lansare va fi urmată de o serie întreagă de demersuri pentru a putea să avem conversaţii relevante pe ceea ce a rezultat în urma muncii atâtor entităţi, vorbim de peste 60 de organizaţii implicate în grupurile de lucru, peste 10.000 de oameni consultaţi. Putem să discutăm de eşantioane relevante statistic, dar şi despre un nivel ridicat de expertiză şi legitimitate. Avem atât experţi, oameni care lucrează în sistem, cât şi reprezentanţi ai actorilor. Avem un echilibru care spunem noi că ar trebui să dea acel numitor comun de care avem nevoie pentru ca un astfel de proiect să poată merge mai departe.

Vorbeaţi de nişte demersuri. Concret, care sunt aceste demersuri?
Conform rolului preşedintelui României de mediator în societate, vom avea discuţii cu partidele politice, cu mediul executiv şi legislativ, pentru că ei vor fi responsabili să creeze noi legi, să aloce fonduri şi în acelaşi timp ne dorim şi expertiza internaţională şi, de aceea, avem în derulare un proiect cu cei de la OECD cu finanţare din partea Comisiei Europene, pentru a avea patru documente de politică publică, ele aducându-ne experienţa internaţională pe temele alese. Avem patru teme: carieră didactică, educaţie timpurie, management educaţional şi echitate. Patru teme care vor beneficia de o analiză în profunzime din partea experţilor de la OECD în ideea în care, pe lângă identificarea problemelor pe care le cunoaştem cu toţii, să avem nişte soluţii testate deja în mediul internaţional.

Care sunt câteva dintre propunerile de politici publice pe temele desemnate ca fiind prioritare în cadrul proiectului?
De exemplu, o temă care a fost îndelung discutată în cadrul mass-media – învăţământul dual. De multe ori se vorbeşte despre faptul că avem nevoie de mai mulţi meseriaşi, avem nevoie să creştem prestigiul acestei rute, iar în această privinţă grupul de lucru a concluzionat că, pentru a avea mai mulţi candidaţi pentru şcoli profesionale, trebuie ca această rută profesională să fie una completă. Nu ajunge să avem pe finalul şcolii profesionale un certificat, o diplomă de nivel trei de calificare. Este foarte scăzută dacă ne gândim la o societate a cunoaşterii şi atunci, normal ar fi să avem o rută care să includă şi nivelul patru şi nivelul cinci şi, de ce nu, poate un învăţământ superior care să fie axat pe această componentă profesională. Odată ce dai copiilor şi familiilor această perspectivă de creştere pe viitor, ne aşteptăm ca, pe final, acest sector să devină mai atractiv. Între principiile pe care în “România educată” le are, avem şi această flexibilizare a rutelor. Orice copil care începe, la un moment dat, un parcurs educaţional trebuie să aibă foarte uşoară tranziţia dintr-o parte în alta. Dacă la un moment dat constată că i se potriveşte un parcurs mai aplicat, poate merge în ruta profesională ca, apoi, să poată reveni, dacă îşi doreşte acest lucru mai târziu, înspre o zonă mai academică, tranziţia făcându-se mult mai uşor decât se face ea acum.
Mai sunt exemple şi vizavi de cariera didactică şi creşterea prestigiului acestui tip de carieră. Am vorbit de o selecţie mai riguroasă, despre regândirea profilurilor în profesia didactică. De exemplu, dacă avem un profesor deja cu experienţă, ne putem gândi că profilul de carieră la un moment dat se poate bifurca, unii pot merge înspre o rută managerială, să devină directori de şcoli sau responsabili de managementul curricular, alţii pot intra într-o zonă de mentorat, să pregătească tinerii profesori, care au nevoie şi ei de sprijin şi de îndrumare. Mai sunt multe alte astfel de exemple.

Puteţi să ne spuneţi care sunt propunerile în privinţa evaluării elevilor şi studenţilor?
În ceea ce priveşte evaluarea, una dintre propuneri este o standardizare, dar nu la nivelul de teste grilă. Când aude lumea de o standardizare, de obicei la asta se gândeşte. În general, standardizarea în evaluare pentru experţi în domeniu înseamnă ca evaluările să fie bazate pe nişte itemi bine gândiţi, în funcţie de ce rezultate ale învăţării ne dorim să avem şi în funcţie de ce profil al absolventului, în aşa fel încât o evaluare făcută în mediul urban sau în mediul rural să fie comparabile, să nu mai avem această discrepanţă şi această subiectivitate în notare pe care le vedem şi la evaluările naţionale, din păcate, să putem avea o comparaţie de încredere atunci când ne uităm la evoluţia performanţei la Bacalaureat, de exemplu. Acum este foarte greu să comparăm rezultatele la Bacalaureat de anul acesta cu anul trecut sau cu cele de acum trei ani, pentru că tipul de subiecte a diferit foarte tare din punct de vedere al dificultăţii.
În momentul în care există o standardizare şi un corp de evaluatori profesionişti care să poată gândi astfel de subiecte, astfel încât să putem vedea la modul real cum evoluează performanţa fiecărei generaţii…. Aceasta este doar o propunere, mai sunt şi altele legate de un accent diferit între rolul sumativ şi formativ al evaluării. Acum punem foarte mare accent pe rolul sumativ, adică testăm ce s-a acumulat, mai puţin ne uităm la zonele care ar trebui îmbunătăţite şi, din păcate, foarte puţin se folosesc evaluările, mai ales cele curente, pentru a modifica procesul educativ din clasă în aşa fel încât fiecare copil să aibă adresate atât punctele tari cât şi punctele slabe. Aici este vorba de o serie întreagă de propuneri mai tehnice, dar care sunt convinsă că o să facă plăcere mai ales celor care lucrează cu mediul acesta pedagogic.

Care ar fi paşii ca Legea educaţiei să nu mai fie un puzzle ale cărui piese se schimbă continuu, aşa cum aprecia preşedintele Iohannis?
În primul rând, cred că ea trebuie să fie bazată pe o viziune şi o strategie asumate. Legea este un instrument, este ca un regulament, îţi arată cum ajungi acolo unde vrei să ajungi. Mai complicat este atunci când nu ştii unde vrei să ajungi şi în acest sens domnul preşedinte a afirmat în nenumărate rânduri că exact asta ne lipseşte – viziunea agreată de fiecare dintre noi. O lege a Educaţiei va rămâne mai stabilă, se pot face modificări minimale legate de transformări în societate, însă ideile de bază, dezideratele majore trebuie să rămână constante. Acest lucru, din perspectiva noastră, nu se poate obţine decât atunci când societatea pune presiune pe cei care, la un moment dat, au decizia la ei. În mod firesc, atunci când există interese şi nu există o viziune, lucrurile se schimbă în funcţie de cine ajunge să aibă mai multă influenţă. Când viziunea este asumată şi acceptată şi vine din zona societăţii şi a actorilor care sunt zi de zi în Educaţie, în şcoală, este mult mai greu pentru orice Guvern şi orice majoritate parlamentară să modifice un act normativ care, practic, este asumat.

Învăţământul mai are o problemă, printre multe altele: sunt mii de şcoli care au toalete în curte. Sunt sute de mii de copii care învaţă în aceste şcoli. Cum rezolvăm această problemă?
Dacă vă aduceţi aminte, preşedintele României a ridicat în spaţiul public această provocare – pentru că la momentul respectiv era o provocare – chiar la începutul mandatului, în anul 2015. Noi am organizat o întâlnire cu toate ministerele şi toate instituţiile care au responsabilitate în ceea ce priveşte siguranţa în şcoli, dar şi cât de salubre sunt ele, pentru că şi asta este o componentă a civilizaţiei. La vremea aceea, preşedintele spunea că avem trei ani până în anul Centenarului şi ar fi de dorit ca România să nu mai aibă nicio şcoală fără aviz ISU, de exemplu, sau cu toaleta în curte. Au existat programe, au existat proiecte. Ceea ce am observat noi, din păcate, a fost, pe lângă o incoerenţă politică, un număr extrem de mare de miniştri care s-au succedat la Ministerul Educaţiei, cât şi o lipsă de dorinţă de a continua lucrurile bune începute de la o guvernare la alta. A existat un plan, o armonizare de date, un memorandum în Guvern, din păcate el nu a avut efecte mai târziu. (…) Atâta vreme cât, la alegeri, subiectele vor fi altele decât Educaţia, şcoala şi starea ei, în mod firesc atenţia celor care pot lua decizii nu va fi pe acest subiect. Este un moment bun să ridicăm din nou această problemă, urmează doi ani electorali şi, dacă există prioritate în societate – şi eu cred că aici mass-media are un rol hotărâtor în faptul că ridică această problemă – s-ar putea să vedem un alt nivel de asumare a acestui obiectiv. Este firesc că nu se poate întâmpla de pe o zi pe alta, dar eu cred că acolo unde a existat voinţă şi a existat presiune din partea comunităţii şcolare şi de părinţi lucrurile s-au schimbat. Bani sunt. Ştim cu toţii că există fonduri alocate atât din surse bugetare naţionale, cât şi din fonduri europene, trebuie doar să avem capacitatea şi hotărârea să avansăm.

Proiectul “România Educată” vizează o perioadă destul de lungă – 12 ani. Unde vedeţi dumneavoastră Cercetarea şi Educaţia în cei 12 ani?
În opinia preşedintelui României, Educaţia şi Cercetarea sunt baza pentru orice proiect de ţară. Asta a fost şi ideea că societatea românească, în an Centenar, are nevoie de un nou obiectiv. Un astfel de obiectiv ar putea fi un sistem de educaţie performant şi echitabil pentru toţi copiii şi un sistem de cercetare care să ne facă să merităm numele de societate bazată pe cunoaştere. Sunt ţări care au reuşit să investească în aceste două sectoare cu succes, le vedem astăzi bine profilate în spaţiul internaţional tocmai pentru că au înţeles importanţa Educaţiei şi Cercetării. 12 ani pare un timp lung, însă, în practică, este timpul necesar unui copil să treacă prin şcoală, adică să termine măcar liceul. În mod firesc, o politică publică în Educaţie, o măsură sau o reformă nu-şi poate arăta efectele decât într-un interval atât de lung şi atunci este normal să avem o viziune pe o perioadă lungă pentru că altfel aceste schimbări de la un an la altul nu fac decât să nu lase gândirea iniţială să-şi arate efectele benefice sau mai puţin benefice, dar nu vom şti niciodată dacă nu reuşim să decidem asupra unor priorităţi şi să lăsăm ca ele să-şi producă efectele.

Responsabilii pentru implementarea acestui proiect cine sunt?
Acest proiect reprezintă o reflecţie, o viziune asumată de întreaga societate. Cred că responsabili pentru implementarea ei suntem fiecare dintre noi. Preşedintele a plecat de la rolul său constituţional şi proiectul “România educată”, din start, a avut parteneriatul cu Ministerul Educaţiei, indiferent ce ministru a fost la cârma sa, ceea ce înseamnă că el reprezintă un cumul de gândire atât din societate, cât şi din zona administrativă, urmând ca partea de implementare efectivă, adică legislaţie, finanţare, legislaţie secundară, să fie în sarcina celor care au aceste atribute. Fiecare instituţie, fiecare şcoală, fiecare om trebuie să pună umărul ca “România educată” să devină realitate. AGERPRES