Investiţia în educaţia timpurie, provocările şi oportunităţile acestui tip de educaţie în România au fost câteva dintre temele care au fost dezbătute pe 21 mai în cadrul conferinţei „Primele 1.000 de zile din următorii 100 de ani”, care a avut loc la sediul Băncii Naţionale a României.

Conferinţa a fost organizată de Ministerul Educaţiei Naţionale, Asociaţia Centrul Step by Step pentru Educaţie şi Dezvoltare Profesională, Aspen Institute România, ReadyNation România şi UNICEF România.

Directorul executiv al International Step by Step Association, Liana Ghent, a menţionat în cadrul dezbaterilor că legislaţia din România în ce priveşte educaţia timpurie este mai bună decât în alte ţări. „Ascultând membrii noştri din alte ţări, sunt mândră de faptul că legislaţia în România e mult mai bună. Sunt colegi din alte ţări care sunt invidioşi când aud că la noi legea spune ‘educaţia începe la naştere’, (…) dar multe ţări nu au acest cadru legislativ – educaţia începe la naştere. Aici stăm bine. Eu cred că stăm foarte bine şi la faptul că avem un dialog nuanţat între sectoare, între diferite grupuri. Probabil, şi e o părere personală, cred că nu stăm aşa de bine comparativ cu alte ţări la forţa de muncă, la calitatea forţei de muncă de la care decurge calitatea mediului în care copiii învaţă, se joacă, petrec timpul în centre şi cred că am putea să facem mai mult şi la a avea mai multe alternative de programe”, a menţionat Liana Ghent.

La rândul său, co-fondatorul Şcolii Finlandeze, Alina Cîrja, a menţionat că românilor le lipseşte consecvenţa şi faptul că oamenii de la catedră nu sunt încurajaţi mai mult. „Ce mă impresionează la finlandezi este consecvenţa şi îmi este teamă că, din păcate, este ceea ce ne lipseşte nouă.(…) Un lucru pe care l-am învăţat în şcoala noastră este acela de a încuraja oamenii de la catedră. Impactul valorilor proprii, felul în care ei se pregătesc, gândesc şi se ataşează de copii are însemnătate şi valoare pentru ceea ce se întâmplă în cadrul grădiniţelor cu program prelungit. Aici aş face apel, mă doare foarte tare că dăm în oamenii din educaţie mai mult decât încurajăm oamenii din educaţie.(…) Ceea ce cred că se poate face este ca directorul, conducătorul şcolii, oricărei unităţi de învăţământ, să fie prezent în unitatea sa de învăţământ suficient de mult încât să îi pună în valoare pe oamenii de la catedră şi să îi încurajeze pe părinţi să fie implicaţi ca parteneri, nu ca nişte evaluatori”, a afirmat aceasta.

Şi preşedintele Aspen Institute, Mircea Geoană, a vorbit despre nevoia statului român de a investi mai mult în resursa umană din sistemul de educaţie timpurie. „Astăzi, în România, încă se nasc mai mulţi copii la ţară decât la oraş, 50,5%, deşi populaţia rurală este de 30 şi ceva la sută, nu mai vorbesc de copiii care se nasc din familii migranţi economici. Există aceste disparităţi de acces la educaţie de calitate, problema dintre finanţarea publică şi finanţarea privată, care trebuie rezolvată într-un fel, problema metodologiei de asigurare a calităţii. (…) Cum facem să investim în resursa umană din sistemul de educaţie timpurie? Tot investim în infrastructură, dar uităm să investim în oameni, în condiţiile de muncă ale acestor oameni. Oamenii aceştia sunt nişte eroi. Să ai grijă de unul mic şi să îţi dea o familie în grijă un copil de un an şi ceva, de doi ani, de trei ani, este o chestiune eroică”, a subliniat Geoană.

Geoană a mai menţionat că România nu este „cea mai echipată ţară din Europa şi din lume la formulare şi implementare de politici publice”.

Decanul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Universitatea Bucureşti, Lucian Ciolan, a accentuat faptul că nu are nicio relevanţă vârsta de la care un copil începe şcoala sau grădiniţa, dar este important de înţeles când trebuie să înceapă educaţia şi învăţarea. „Avem tendinţa să ne pierdem în a construi structuri care nu îşi îndeplinesc funcţiile. Din punctul meu de vedere, nu are nicio relevanţă la ce vârstă începe şcoala sau grădiniţa sau creşa. Important este să înţelegem când începem educaţia şi învăţarea. Unii numesc şcoală ceea ce noi numim grădiniţă, ăsta e aspectul formal, important este să înţelegem că, atunci când copiii se nasc, creierul e unul dintre organele cel mai puţin structurate şi el începe să se structureze în interacţiune cu adulţii, cu ceilalţi din jurul lor şi din mediul în care funcţionează. Obligaţia noastră este să ne gândim ce tip de experienţă şi învăţare şi ce tip de experienţă educaţională trebuie să le punem în faţă copiilor şi nu să ne gândim dacă facem grădiniţă cu profil sportiv sau dacă avem posibilitatea să începem educaţia formalizată şi să facem curriculum de la şase luni. Nu asta e ideea, să standardizezi sistemul, copiii au nevoie de libertate, au nevoie de autonomie, de afecţiune şi de ataşament, restul urmează după aceea. Dacă vrem ca un adolescent să performeze ulterior la testele standardizate, copiii au nevoie de o stare de bine.(…)”, a arătat Ciolan. AGERPRES