Informatizarea mediului preuniversitar românesc

Capitolul „Istoria informatizării în mediul preuniversitar românesc 1985-2018” este inclus în volumul IV Istoria informaticii românești. Articol complet de Prof. Radu Jugureanu și Prof. Dorina Jugureanu „Istoria pe scurt a informatizării școlii românești. Despre momente și oameni cărora le datorăm astăzi nivelul informaticii românești”, în Marin Vlada (coord), cap. 10, vol. IV, Istoria informaticii românești, Editura Matrix Rom, 2020.

Din cuprins: Perioada de pionierat 1985-1990; Perioada de învățare a informaticii 1990-2000 (Scurt istoric al Internetului în România, Programul „Computere pentru Licee”, Un proiect apărut la momentul potrivit. CISCO Networking Academy); Perioada de democratizare a învățământului 2001-2018 (Programul SEI – Programului Național de Informatizare a Învățământului Preuniversitar Românesc, Elementele principale, Programul SEI – echipele de specialiști, eContent – patrimoniul didactic național,  Formare profesională a cadrelor didactice, Recunoașteri internaționale ale proiectelor, Dezvoltarea conținutului digital, Manuale digitale pentru școli, Proiecte de Cercetare pentru educație, WAND – Platformă online pentru creare de conținut interactiv); Un proiect pentru Centenar – Enciclopedia digitală „România 1918” (Descriere, Experiența trecutului, transmisă lumii de azi, Contributori, Consiliul Științific Pedagogic, Consiliul științific); O privire în viitor privind strategia educațională în România (Ce nu s-a realizat încă, Către ce ne-am putea îndrepta, Cum va arăta anul 2030?). Contributori – Magda Stan, Daniela Mironov Bănuță, Bogdan Gornea,Ștefan Morcov, Florin Ilia, Florin Anton.

Argumente și repere istorice

Am avut șansa de a fi 35 de ani în preajma unor oameni fabuloși, care au construit ceva pentru România, lucrând continuu la modernizarea școlii românești și să fim acceptați de ei, fie ca promotori de proiecte de informatizare, fie ca parteneri în varii proiecte. Informatizarea școlii românești, crearea unei mase critice de profesori și profesoare cu știință de carte, nu a venit prin voia stelelor, ci prin ideile și munca neobosită a unor oameni care și-au dedicat întreaga carieră unui țel: România educată. Suntem ferm convinși că succesul Industriei IT din România se datorează dascălilor români din învățământul preuniversitar care au știut să se aplece, cu dăruire, formării viitorilor experți din informatica românească și mediului universitar, ca să întrețină flacăra aprinsă în anii de gimnaziu sau de liceu.

Am construit cu toții o industrie, poate singura, care se află într-un top mondial. România are toate calitățile pentru a deveni una dintre țările puternic informatizate ale lumii. Avem tradiție în acest sens și avem competențele necesare și suficiente pentru a face saltul direct către Societatea Informațională, „arzând” etapele parcurse de alte țări. Aceasta este șansa strategică a României și această șansă trebuie pregătită și pusă în valoare de către școala românească, prin: continuarea și accelerarea informatizării; revigorarea culturii pedagogice în interiorul școlii; restaurarea statutului profesional și social al cadrelor didactice.

 

Etapele informatizării

  • România a avut același parcurs evolutiv, în ceea ce privește informatizarea sistemului educațional, ca toate țările civilizate. Desigur, cu viteze mai mari sau mai mici, cu beneficii în dimensiunea bunăstării sociale mai palide sau mai pregnante, România s-a regăsit în clubul țărilor ce au avut investiții private sau publice pentru e-Educație. Primele calculatoare în școli (aproximativ 30.000) au apărut în jurul anului 1985 prin apariția modelelor HC85, aMIC, PRAE, CIP fabricate în România. Au însemnat apropierea de programare (BASIC sau PASCAL), informatică și digital a unui număr foarte mare de elevi și profesori, însemnând de fapt ieșirea informaticii din mediul închis al liceelor de specialitate (6 la număr în acea vreme) înspre învățământul de masă.
  • Anii ’90, prin finanțări ale Băncii Mondiale sau ale Fundației Soros, au generat proiecte coerente de informatizare (aproximativ 400 de școli românești au beneficiat de laboratoare dedicate și de formare a cadrelor didactice). INTERNET-ul apare în sistemul educațional românesc spre sfârșitul anului 1994 (prima școală care a avut acces la INTERNET, înainte de apariția .ro a fost Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București care a impulsionat prin profesorii săi apariția INTERNETULUI în România). De apreciat că, în cadrul școlii românești s-a reușit destul de repede să se facă diferențierea dintre mediu informativ (INTERNET) și mediu educativ (ȘCOALA), profesorii români având capacitatea (cu câteva sincope) de a diferenția corect atributele pozitive ale accesului la informație, de cele negative.
  • Perioada actuală reprezintă formarea unei comunități digitale, prin toată achiziția cognitivă de până acum și urmând exemplele unor „campioni” ai utilizării calculatorului ca mijloc complementar pentru educație și formare. Drumul până la acel moment în care vom spune că este eLearning unde „e” vine de la „enhanced” va fi însă lung și cel mai probabil, acel moment nu va semăna cu ce ne imaginăm noi acum. Adevărul este că dinamica tehnologică pune o oarecare presiune semnificativă pe actul educațional și implicit, pe piața muncii și pe pârghiile de dezvoltare economică, socială, culturală și științifică, astfel încât este potrivit să spunem că noi, cadrele didactice trebuie să ne pregătim elevele și elevii: Să lucreze în locuri de muncă ce astăzi nu există, Să folosească tehnologii ce nu au fost încă inventate, Să rezolve probleme ce astăzi nu sunt vizibile