profesor_pensionar.jpgArticolul referitor la prelungirea activitatii pana la varsta de 70 de ani a profesorilor universitari academicieni a fost declarat neconstitutional de Curtea Constitutionala a Romaniei, deoarece opereaza o distinctie intre profesorii universitari si conferentiarii universitari cu titlu stiintific de doctor care nu sunt academicieni.

Potrivit motivarii date publicitatii de CCR la decizia din 14 aprilie, cand a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 129 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, ca examinand sesizarea retine ca textul de lege criticat reglementeaza o prelungire ope legis pana la varsta de 70 de ani a raporturilor de munca cu angajatorul pentru profesorii universitari membri ai Academiei Romane sau ai academiilor de stiinte infiintate prin lege.

CCR precizeaza ca peste aceasta varsta urmeaza a fi mentinuti in activitate, la cerere, numai cu acordul institutiei de invatamant superior in care lucreaza, prin prelungiri anuale. „Analizand motivele de neconstitutionalitate invocate in prezenta cauza, Curtea constata insa ca normele legale criticate opereaza o distinctie intre profesorii universitari si conferentiarii universitari cu titlu stiintific de doctor, pe de o parte, si profesorii universitari membri ai Academiei Romane sau ai academiilor de stiinte, pe de alta parte, in ceea ce priveste mentinerea in functia didactica, ca titulari. Astfel, acestia din urma beneficiaza de o prelungire de drept a raporturilor de munca cu angajatorul pana la varsta de 70 de ani, in vreme ce profesorii universitari si conferentiarii universitari cu titlu stiintific de doctor pot fi mentinuti, ca titulari, in functia didactica, pentru aceeasi limita de varsta, numai la cerere si cu acordul consiliului facultatii si aprobarea anuala a senatului universitar” – se arata in motivare.

In aceste conditii, Curtea constata ca textul de lege criticat aduce atingere prevederilor art. 16 din Legea fundamentala referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor. În acest sens, Curtea mai retine ceea ce a stabilit in mod constant in jurisprudenta sa, in acord cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Marckx impotriva Belgiei, 1979), respectiv, faptul ca “violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite”. Judecatorii Curtii subliniaza ca, in cauza, instituirea unui tratament juridic distinct intre profesorii universitari, indiferent de titlul unora dintre ei, nu are o justificare obiectiva si rezonabila.

„Atat membrii Academiei Romane sau ai academiilor de stiinte, cat si profesorii universitari si conferentiarii universitari cu titlu stiintific de doctor se afla in aceeasi situatie juridica in privinta activitatii lor didactice. Chiar si sub aspectul mentinerii in activitate a profesorilor universitari peste varsta de 65 de ani, potrivit art. 129 alin. (2) din lege, statutul lor juridic trebuie sa fie acelasi, in caz contrar, sunt incalcate dispozitiile constitutionale privind egalitatea in drepturi a cetatenilor, ambele categorii avand statutul juridic de cadre didactice universitare” – sustine CCR.

Curtea mai constata ca, desi instituirea unor conditii pentru mentinerea in activitate reprezinta optiunea legiuitorului, astfel de conditii nu pot fi impuse cu scopul de a discrimina persoane aflate in aceeasi situatie juridica, fara a exista vreo justificare rationala si obiectiva.

Exceptia a fost ridicata de Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr. T. Popa” Iasi intr-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Iasi – Sectia civila, litigii de munca avand ca obiect contestatia formulata impotriva deciziei de pensionare a partii Carol Stanciu. Decizia CCR este definitiva si general obligatorie si se se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.