Cum sa-i constientizam pe elevi si studenti de faptul ca educatia nu se limiteaza la scolaritatea formala, ci se articuleaza pe parcursul intregii vieti, necesitand o permanenta reforma a personalitatii in devenire, reconversia la ce e nou si actual, reorientarea profesionala catre contexte avantajoase, reinventarea interioara ca disponibilitate, energie si timp, pentru desavarsirea de sine? Aceasta este o intrebare pe care profesorii, ca mentori de educatie in sensul clasic al termenului, si-o pun la intalnirea cu fiecare generatie care e atrasa in iuresul provocarilor secolului XXI… Incercarea de a raspunde va fi alimentata de acum inainte si de programe si proiecte educationale relevante in acest sens.
Un material de Laura Chira, Consilier pentru afaceri europene in cadrul Directiei Politici Educationale din Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului.
Educatia permanenta, sintagma foarte la moda in epoca actuala (sub forma ei de „life long learning” sau „education tout au long de la vie”) reprezinta totalitatea posibilitatilor de realizare a unei educatii profund individualizate pe „trasee proprii” de educatie, pregatire sau formare, care sunt definite si alese nu in raport cu un nivel de cunostinte pre-determinat, ci mai ales in raport cu ritmul, necesitatile si aspiratiile proprii fiecarui individ. Tanar sau adult, fiecare individ este invitat sa-si prefigureze un scenariu de invatare pe termen lung, sub forma unei formari profesionale continue care se adauga la educatia de baza, permitandu-i fiecaruia sa faca functionale informatiile si cunostintele, sa stie sa identifice sursele, sa le selectioneze, sa le ordoneze, sa le gestioneze si sa le utilizeze, adaptandu-se constant la mutatiile societatii.
De altfel, e necesar sa constientizam beneficiile unui astfel de traseu profesional in conditiile in care revolutia stiintifica si tehnica a dus la „explozia” cunoasterii si la perisabilitatea cunostintelor, in care noile mutatii din viata economica, sociala, politica si culturala au dus la schimbarea masiva a statusului economico-social al multor oameni. Daca in trecut se promova primordialitatea scolii in raport cu alte mijloace educationale, in prezent se recomanda articularea constanta a educatiei formale-informale-nonformale si s-a convenit asupra ideii ca nu multimea diplomelor conteaza, ci abilitatile practice ale individului.
In ultima vreme, in Romania s-a inregistrat, la nivelul decidentilor de politici si al expertilor, o crestere a interesului pentru elaborarea unei strategii nationale coerente in domeniul educatiei permanente. Ca urmare, principiile educatiei permanente au fost incluse ca prioritati in cadrul diferitelor documente de politica in domeniul educatiei, formarii continue si ocuparii fortei de munca. La nivelul Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, exista prioritati pentru realizarea unei Strategii care sa aduca Romania mai aproape de standardele propuse la nivel european in domeniul educatiei permanente.
Elaborarea unei strategii nationale pentru educatie permanenta presupune organizarea de seminare la nivel est-european pentru schimb de bune practici si transfer de expertiza cu privire la existenta la nivel european a strategiilor pentru educatie permanenta, iar implementarea strategiei elaborate vizeaza crearea unor retele formalizate de formare-informare –consiliere la nivel national si regional, precum si comunitati de formare continua on line si centre LLL (life long learning) dupa modelul celor existente in Europa. Ele vor asigura legatura dintre scoala, ANOFM/AJOFM si piata muncii, in parteneriat cu Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, cu agentiile de ocupare si cu alti actori sociali interesati. Activitatile de sensibilizare publica vor fi insotite de strategii de dezvoltare institutionala pentru initierea de activitati comune in vederea proiectarii si organizarii de programe de educatie continua si se va facilita furnizarea reciproca de servicii, resurse materiale si specialisti intre partenerii implicati.
La nivelul Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, exista preocupari recente care vizeaza cresterea competitivitatii resurselor umane din educatie si formare profesionala continua si imbunatatirea oportunitatilor de cariera in domeniul educatiei permanente. Un interes major care isi cauta aplicabilitatea este dezvoltarea de programe de formare continua care sustin imbunatatirea capacitatii personalului didactic de a contribui la dezvoltarea si formarea competentelor cheie si profesionale ale elevilor, valorizand in mod sistemic si sistematic oferta de programe extrascolare. Dezvoltarea unui program national de calificare a personalului didactic in domeniul proiectarii si implementarii activitatilor de invatare permanenta in scoala si a unor metodologii specifice de interventie insoteste nevoia de imbunatatire si de transparenta a ofertei de activitati extrascolare cu valente in domeniul invatarii permanente la nivelul invatamantului preuniversitar.
Implementarea unor activitati de constientizare a principiilor invatarii permanente si a necesitatii dezvoltarii unei oferte diversificate de activitati extrascolare, in randul diferitelor categorii de actori scolari si la nivelul opiniei publice este foarte necesara in acest context. Inovatoare va fi crearea unor comunitati virtuale privind programele de invatare permanenta in scoala, care sa asigure schimbul de practici, impartasirea experientelor participantilor si crearea de parteneriate durabile in domeniul invatarii permanente la nivel local si regional. Concret, pilotarea unor centre de invatare permanenta pe baza parteneriatelor pentru invatarea permanenta, la care sa participe institutii si actori interesati la nivel local si regional, va putea furniza exemple care vor putea fi organizate, formal sau informal, pe tot cuprinsul tarii.
Elevii si studentii in primul rand, dar si adultii surprinsi in plina reinventare de sine sunt beneficiarii unor astfel de initiative care prind contur la nivel de politici educationale si strategii de formare profesionala continua. Importanta este constientizarea faptului ca integrarea in astfel de programe de educatie permanenta este nu doar o mentinere in forma, ci mai ales o crestere, in toate etapele si „varstele” dezvoltarii fiintei umane (invatarea pe parcursul intregii vieti -„life long learning”, dar si invatarea din toate situatiile vietii -„life wide learning”). Piata muncii are nevoie azi de competente flexibile si adaptabile si le surprinde in plina dinamica a individului, chemat sa raspunda prompt.
