În perioada 30 septembrie – 2 octombrie 2010, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca (USAMV) organizează Simpozionul internaţional „Perspective ale Agriculturii Mileniului III”.
Evenimentul este organizat în colaborare cu University of Natural Resources and Applied Life Sciences, BOKU (Austria), College of Agriculture, Biotechnology, and Natural Resources, University of Nevada, Reno (USA), University of Zagreb (Croaţia) şi University of Cordoba (Spania)
Implicarea temelor “biodiversitatea plantelor” şi “diversificarea harnei” în acelaşi simpozion nu este un lucru obişnuit. Cu toate acestea, informaţiile relevante pentru calitatea hranei în întreaga lume sunt clare, cel puţin din două perspective: există o bine definită relaţie între calitatea dietei şi diversificarea dietei, iar cele mai afectate ţări sunt India, ţări din Africa sub-sahariană, aria din Pacific a Asiei şi China, cu tot potenţialul biodiversitatii.
Dacă hrana este un necesar vital, dieta în general este diferită de la ţările sărace la cele bogate. În ţările sărace, cerealele, rădăcinoasele şi tuberculoasele acoperă 66% din plantele comestibile folosite la mâncare. În ţările bogate fructele şi legumele joacă un rol mult mai mare, de 19% faţă de 11%. Îm ţările bogate atenţia faţă de calitatea nutriţională şi a hranei servite este mult mai mare, pentru a creşte calitatea vieţii.
Modalităţile de a descrie biodiversitatea speciilor de plante alimentare au avansat foarte mult în ultimiii ani. Noile tehnologii permit o mai profundă şi mai detaliată analiză a biodiversitţăii şi a calităţii surselor de hrană. Mai multe discipline diferite şi complementare ca genetica, microbiologia, biochimia şi fiziologia sunt implicate. Dincolo de simpla descriere a unui pas este să îmbunătăţeşti produsele sau valoarea adăugată a varietăţilor şi de asemeni să menţii tradiţionalele game genetice şi pentru viiitor.
În acest context, USAMV Cluj-Napoca a ales să organizeze această conferinţă în jurul a cinci mari subiecte:
1. diversitatea genetică: disponibilitatea şi posibilităţile domesticirii, a înmulţirii plantelor şi a citogenticii;
2. microorganismele plantelor şi interacţiunea lor: impactul asupra dezvoltării patogene, simbioza, infuenţa asupra toxinelor eliberate;
3. calitatea produsului final: compoziţia biochimică, analiza detaliată asupra antioxidanţilor şi acizilor graşi, studii asupra căilor metabolice;
4. metode de a crea o diversitate a plantelor neconvenţională;
5. conservarea in situ şi ex situ a resurselor genetice.
