Educaţia pentru sănătate reprezintă o investiţie în sănătate, poate preveni apariţia mai multor boli şi trebuie introdusă ca disciplină în şcoli, au fost concluziile mai multor participanţi la dezbaterea „Importanţa educaţiei şi a sănătăţii pentru familie”, organizată de Comisiile parlamentare pentru învăţământ şi pentru sănătate şi familie, în contextul Zilei Internaţionale a Familiei.

Consilierul prezidenţial Diana Păun a afirmat, cu acest prilej, că educaţia şi sănătatea reprezintă „priorităţi ale mandatului prezidenţial”, pornind de la premisa că aceste domenii asigură „fundamentul unei dezvoltări pe baze sustenabile ale oricărei societăţi”.

„În ciuda consensului declarativ privind contribuţia lor la dezvoltarea umană, din păcate, trebuie să recunoaştem că lipseşte un demers integrativ şi constant în abordarea lor. În economia cunoaşterii, educaţia şi sănătatea sunt intrinsec conexate şi sunt interdependente de gradul de dezvoltare economică prin contribuţia la productivitate. Abordarea cu superficialitate a acestor domenii generează un cerc vicios care impactează puternic bunăstarea”, a apreciat Păun.

Ea a adăugat că asocierea dintre educaţie şi sănătate are cauze profunde pentru indivizi şi familii, menţionând că „îngrijirea sănătăţii este necesară, dar nu suficientă pentru o sănătatea îmbunătăţită” şi este nevoie de o educaţie în sănătate.

„De fapt, îngrijirea sănătăţii ar reprezenta doar 10-20% din rezultatele sănătăţii. În schimb, cercetările demonstrează că populaţia mai bine educată se bucură de în general de o sănătate mai bună pe parcursul întregii vieţi datorită accesului la venituri mai mare şi atenţiei acordată determinanţilor stării de sănătate. Educaţia în sănătate devine indirect investiţie în sănătate, în care cheltuielile mai mari pentru educaţie generează de fapt economii la costurile asistenţei medicale”, a adăugat consilierul prezidenţial.

Ea a apreciat că bolile responsabile de costurile creşterii asistenţei medicale: diabetul, bolile cardiovasculare şi cancerele ar fi limitate de la o treime, până la jumătate din ratele actuale, dacă populaţia ar avea nivel înalt de educaţie.

„În România, peste jumătate din numărul deceselor poate fi atribuit factorilor de risc comportamental care includ: dieta neadecvată, consumul de tutun, de alcool şi activitatea fizică scăzută. Ori o viziune integrată oferă perspective de colaborare pentru protejarea sănătăţii. Paradigma pacientului în centrul sistemului de sănătate atât de des folosită de decidenţii din sănătate şi provocările contextului actual al pandemiei indică necesitatea regândirii construcţiei sistemului de sănătate care să plaseze în centrul ei educaţia pentru sănătate, vizând trei paliere: informarea şi educarea populaţiei în domeniul medical, dobândirea unor atitudini şi deprinderi favorabile sănătăţii şi implicarea activă în păstrarea propriei sănătăţi”, a mai apreciat Diana Păun.

Deputatul PSD Alexandru Rafila a afirmat că este nevoie de o lege care să reglementeze educaţia pentru sănătate în şcoli.

„Din păcate, România nu mizează pe două elemente importante – educaţia şi sănătatea. De multe ori ne-am confruntat de discuţii despre cheltuirea banilor publici pentru educaţie, pentru sănătate, fără să ne dăm seama că cheltuielile în aceste două domenii sunt, de fapt, investiţii pentru dezvoltare. Educaţia din şcoală are o componentă foarte importantă care se numeşte educaţie pentru sănătate şi ea ar trebui să cuprindă componentele sănătăţii corporale, mentale, comportamentale, sexuale şi comportamentele igienice”, a apreciat Rafila.

El a menţionat că trebuie o lege care să reglementeze educaţia pentru sănătate şi accesul la educaţie pentru sănătate în România. „În momentul de faţă, avem doar o disciplină facultativă, curriculară şi doar 5% dintre părinţii din România optează pentru copiii lor să facă educaţie pentru sănătate în şcoală. (…) Dacă vrem să avem un răspuns, trebuie să calificăm profesori de biologie să facă această educaţie pentru sănătate, să-i stimulăm chiar şi financiar în aşa fel încât să poată să facă acest lucru”, a mai spus Rafila.

Deputatul PSD Natalia Intotero, preşedinte al Comisiei pentru sănătate, a declarat că este nevoie ca, din punct de vedere legislativ, să fie găsite soluţii pentru sprijinirea familiilor afectate de pandemie.

„De mai bine de un an omenirea, România, familia trec prin momente de grea încercare din cauza pandemiei. Există foarte mulţi copii care, din păcate, au rămas fără părinţi. Există aproximativ 1 milion de români care s-au întors din diaspora. Va trebui ca împreună să vedem ce putem face mai mult pentru aceşti copii, pentru integrarea în sistemul educaţional, pentru întregirea familiilor, cu alte cuvinte, activitatea care ţine de legislativ”, a afirmat Intotero.

Deputatul PNL Nelu Tătaru, preşedintele Comisiei pentru sănătate, a apreciat că educaţia şi sănătatea nu trebuie să aibă culoare politică. „Discutăm de două lucruri care nu au culoare politică – sănătatea şi educaţia, chiar dacă uneori sunt folosite în acest context. Cred că perioada pe care o traversăm, această pandemie, anul trecut şi acest început de an, ne-au aşezat la o masă, aşezare pe care trebuia să o avem mai demult pentru că discutăm de tot ceea ce înseamnă educaţie şi sănătate pentru familie. (…) Toţi am trecut de un an destul de greu. Cred că am putut vedea ce înseamnă un moment care vine peste noi în momentul în care credeam că nimic nu ni se poate întâmpla sau că le ştim pe toate”, a spus Tătaru.

Valentin Popescu, director în Ministerul Educaţiei, a prezentat mai multe studii realizate în timpul pandemiei de specialişti români şi din străinătate legate de domeniul sănătăţii şi familie.

„OECD a făcut o estimare în care se demonstrează că o treime dintr-un an şcolar fără a face şcoală determină o pierdere de trei la sută pe an a veniturilor viitoare a elevilor deveniţi adulţi şi o scădere economică cu 1,5% pe ţară. Potrivit acestui raport, cercetările arată că fiecare an de şcoală determină o creştere de 7,5 până la 10% a veniturilor obţinute pe tot parcursul vieţii de beneficiarii educaţiei. Latura economică este importantă legată de educaţie, sănătate şi condiţiile materiale şi sociale”, a apreciat acesta.

El s-a referit la impactul psihologic al pandemiei în rândul elevilor, dar şi al părinţilor, menţionând că se ajunge la manifestări de tip depresiv. „Efectele pandemiei se desfăşoară, se simt într-o spirală, într-o coborâre care începe cu stresul şi oboseala mentală, poate duce la manifestări de tip depresiv, la dificultăţi în gândire, în concentrarea şi luarea deciziilor, la insomnie şi sentimente de singurătate, pierdere a motivaţiei şi a interesului faţă de şcoală. Unii elevi spun că au slăbit excesiv, alţii că s-au îngrăşat în timp scurt, alţii acuză confuzie, dificultăţi în memorie, sentimentul că pierd noţiunea timpului şi dificultăţi de ancorare la timpul prezent.(…) Şi părinţii sunt afectaţi. Simt ca un eşec în cazul în care în pandemie nu au găsit soluţii în educarea copiilor”, a mai spus el.

Florica Cherecheş, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi, copii şi adopţii, a afirmat, la rândul său, că provocarea pandemiei şi adaptarea la noile tehnologii au relevat rolul primordial al familiei în ceea ce priveşte educaţia copiilor.

„Familia este mediul cel mai bun ca fiecare copil să crească armonios şi echilibrat. Din această cauză din cei 48.000 de copii care se bucură de o protecţie specială în România, avem 34.000 fie în asistenţă maternală, fie în plasament la familii şi doar 13.000 sunt în instituţii. Suntem preocupaţi ca cât mai mulţi copii să ajungă la familii prin adopţie”, a spus Cherecheş.

Ea a mai menţionat că dezvoltarea tehnologiilor a influenţat foarte mult familia în ultimii ani, adăugând că sunt şi alte provocări la care este supusă familia: multe cazuri de divorţ, abandon, violenţă în familie, migraţie, criză demografică.

„Provocarea aceasta a pandemiei şi a adaptării la noile tehnologii a relevat rolul primordial al familiei în ceea ce priveşte educaţia copiilor. Familia este prima şcoală pentru fiecare copil, pandemia a reliefat şi locul şi nevoia de implicare a părinţilor în educaţia copiilor. (…) Este foarte important să fim preocupaţi de bunăstarea copiilor, de liniştea lor, pentru a putea preveni anumite tragedii. Din păcate, din cauza unor dependenţe sau anumitor jocuri şi influenţe malefice unii copii ajung la suicid şi acesta este cel mai negru scenariu. Este important ca în familie să acordăm afecţiune şi sprijin reciproc”, a adăugat Florica Cherecheş.

Pieter Bult, reprezentat UNICEF în România, a afirmat că „educaţia pentru sănătate este parte a sistemului de sănătate, dar este şi un rezultat al sistemului de învăţământ”.

„Educaţie pentru sănătate înseamnă prevenţie, prevenţie împotriva bolilor, împotriva abandonului şcolar, împotriva violenţei.(…)Sistemele din România sunt concentrate foarte mult pe vindecare, pe rezolvarea problemelor, nu pe prevenţie, iar prevenţia înseamnă educaţie, schimbarea obiceiurilor, pentru a ghida familiile şi copiii”, a mai spus acesta.

La dezbatere au participat parlamentari, reprezentaţi ai Guvernului, ai mediului universitar şi medical, ai cultelor şi ai asociaţiilor şi organizaţiilor din domeniu. AGERPRES