Ștefan Pălărie, fondator, Școala de Valori: Avem nevoie de competențe de educație-online, care sunt diferite de cele digitale și pedagogice

Creșterea volumului de investiții în inovație este critică. Acesta este averismentul lansat Ștefan Pălărie, fondator, Școala de Valori, într-un interviu acordat GlobalManager.ro. Pălărie dezvoltă, de peste două decenii, programe de educație, fiind mai întâi voluntar, în cadrul unor asociații internaționale, apoi lucrând pentru o companie de training, apoi prin ONG-ul pe care l-a înființat, Școala de Valori, în cadrul căreia peste 35.000 de tineri au absolvit programe educaționale.

Școala de Valori a fost premiată, atât în România, cât și la nivel european, iar fondatorul ei este, în prezent, implicat în elaborarea de politici publice, în domeniul educației, prin coordonarea unui grup național, responsabil de acest domeniu.

”Am asistat, în ultimele luni, la nenumărate inițiative salutare, total gratuite, soți și soții care și-au luat din viață nenumărate ore, pentru a crea sau recrea platforme educaționale, mecanisme de învățare, sisteme de interacțiune. Acești oameni vor obosi și se vor opri. Este inadmisibil să fim o țară de voluntari, în timp ce autoritățile par incapabile să gestioneze programe și resurse. Dacă nu părem capabili să gestionăm național lucrurile, haide atunci să creăm scheme de granturi, pentru a putea finanța inovația din piață”, a explicat Ștefan Pălărie.

 

Cum poate fi încurajată digitalizarea uniformă a școlilor

În ceea ce privește măsurile pe care ar trebui să le implementeze Ministerul Educației, pentru a încuraja digitalizarea uniformă a școlilor și a reduce decalajele existente în acest moment, Pălărie vorbește, în primul rând, de echipamente, plus conexiune la internet pentru toți actorii educaționali: elevi și profesori.

”Aici, programul național de achiziții de tablete, demarat de Guvern, va fi, din păcate, prea lent pentru a putea ajunge în mâinile beneficiarilor mai devreme de 1 octombrie. Deci vom începe școala fără echipamente. Acesta este un lucru sigur. Va fi nevoie de orice formă de sprijin intermediară sau temporară”, a mai avertizat Pălărie.

În al doilea rând, potrivit acestuia, e nevoie de competențe digitale, și de o parte (profesori), și de cealaltă (elevi).

”Această vară ar fi trebuit să zbârnâie de programe de formare competențe digitale pentru profesori. Din păcate, nici acest lucru nu se întâmplă. Măsura cea mai bună de luat este cea de descentralizare a formei de pregătire – fie ISJ-urile, fie CCD-urile, fie voluntari locali sau oameni din mediul de afaceri – din zona de IT pot fi furnizori de programe de educație către profesori, dar școlile trebuie să se pregătească cu acest lucru. Deci măsuri centralizate de pregătire, în paralel cu măsuri descentralizate de pregătire. În al treilea rând, avem nevoie de competențe de educație-online, care sunt diferite de cele digitale și pedagogice. Un profesor-online bun este mult mai greu de format, decât un profesor bun. Este greu, pentru că procesul presupune transformarea totală a înțelegerii modului în care educație și pedagogia funcționează la distanță. Aici, parteneriate cu Universitatea București sau alte universități care au mastere în pedagogie de învățare la distanță ar trebui rapid implementate, pentru a pune la dispoziția profesorilor noua școală de gândire a educației la distanță”, a mai explicat fondatorul Școlii de Valori.

În al patrulea rând, acesta a spus că avem nevoie de instrumente și conținuturi online ușor de utilizat de către profesori, făcând referire la ”faimoasa” Bibliotecă Virtuală, menționată în Legea Educației Naționale din 2011.

”Din păcate, astăzi, profesorii inventează și reinventează de la zero, în lipsa structurii și a grupurilor de suport. Un singur portal care să înglobeze resurse ordonate puse la dispoziție”, a mai spus expertul.

 

Sistemul mixt, răul cel mai mic

Chestionat în legătură cu succesul implementării unui sistem mixt, care să alterneze prezența fizică la ore și participarea elevilor de acasă, din fața calculatorului, Pălărie a arătat că ”România are cel puțin zece realități diferite, dintre care două extreme, mediul rural și cel de ghetou urban, caracterizat de o multitudine de lipsuri, la nivel personal, familial, școlar, managerial, inclusiv cazuri de sărăcie cruntă, toate producând consecințe enorme, asupra nedezvoltării copilului și, în extrema opusă, elevi care au parte de un mediu familial puternic și stabil, resurse financiare, activități sportive și de dezvoltare cognitivă, posibilitatea de meditații, echipamente și tehnologie acasă. În fața celor două realități, întrebare nu mai are același răspuns. Despre care elevi vorbim?”

”De asemenea, procesul educațional la distanță funcționează foarte diferit la adulți, la adolescenți, la elevi și la preșcolari. Cu cât scazi vârsta celui care învață, cu atât este mai greu să înlocuiești educația în clasă cu cea online. În contextul acestei realități, dar și pornind de la nevoile actuale, sistemul mixt pare să fie răul cel mai mic. În același timp, și sistemul cel mai complicat, mai ales acolo unde nu există infrastructură, pentru că e greu să faci ceva la distanță. Substituția va veni cu pierderi pentru copiii noștri. Va fi nevoie de compensare multă, prin implicarea părinților, și prin crearea unor metode de peer-learning și peer-teaching. Adică elevii să se sprijine între ei”, a mai comentat Pălărie.